OK
X
secțiune optică
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
sectio
optica
2.
FR
coupe
optique
3.
EN
optical
section
4.
DE
optischer
Schnitt
5.
RU
оптический
срез
6.
HU
optikai
metszés
analatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anallatique)
1.
(optică)
care
prezintă
analatism.
2.
lunetă
~ă
=
lunetă
stadimetrică
care
posedă
proprietatea
de
analatism,
permițând
citirea
directă
a
distanței
de
la
aparat
la
miră,
fără
a
necesita
corectare.
analatism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anallatism)
1.
proprietate
optică
a
stadimetrului
și
a
taheometrelor
de
a
da
direct
prin
citire
distanța
de
la
centrul
aparatului
foto
la
mira
vizată.
antipod
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)
1.
s.
m.
loc
de
pe
Pământ
diametral
opus.
2.
(chim.)
~zi
optici
=
substanțe
cu
aceeași
formulă
și
aceleași
proprietăți
fizico-chimice,
dar
cu
activitate
optică
diferită.
3.
(fig.)
ființă,
lucru,
idee
etc.
în
totală
opoziție
cu
altele.
4.
s.
f.
pl.
celule
situate
la
baza
sacului
embrionar
la
angiosperme,
care
participă
la
fecundarea
și
dezvoltarea
embrionului.
aplanat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aplanat)
1.
(optică)
sistem
optic
corectat
pentru
aberația
de
sfericitate,
oferind
astfel
imagini
care
nu
prezintă
distorsiuni;
sistem
optic
aplanetic.
aplanetic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aplanétique)
1.
(optică)
care
prezintă
aplanetism.
2.
se
referă
la
un
sistem
optic
care
oferă
o
imagine
nedistorsionată
(cu
aberația
de
sfericitate
corectată).
axă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. axe, germ. Achse)
1.
dreaptă
care
se
consideră
a
fi
orientată
într-un
anumit
sens.
2.
(tehn.)
linie
dreaptă
care
ocupă
o
anumită
poziție
într-un
sistem
tehnic.
3.
~
de
rotație
=
dreaptă
imaginară
în
jurul
căreia
se
execută
mișcarea
de
rotație
a
unui
corp;
~
optică
=
linie
care
trece
prin
centrul
corneei
și
prin
centrul
optic
al
ochiului;
~
de
simetrie
=
linie
a
unui
corp
sau
a
unei
suprafețe
față
de
care
acestea
prezintă
anumite
proprietăți
de
simetrie.
4.
(astr.)
~
a
lumii
=
prelungire
a
dreptei
care
unește
polii
Pământului
până
la
intersecția
cu
sfera
cerească.
5.
grup
constituit
în
timpul
celui
de-al
doilea
război
mondial
de
Germania,
Italia
și
aliații
lor.