Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (anti- + bonjurist)
1. (boiernaş din perioada prepaşoptistă) care se opunea bonjuriştilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hassidisme)
2. a. Chr. care se opunea înlocurii monoteismului mozaic printr-un cult elenistic politeist.
3. sectă mistică mozaică, întemeiată în Polonia în sec. XVIII.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ionien)
3. dialect ~ = unul dintre principalele dialecte ale limbii grecești, vorbit în Ionia; școala ~ă = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI a. Chr., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Lokalismus)
1. atașament față de modul de viață, de obiceiurile locale, uneori însoțit de rezistență la influențele externe.
2. mod de viață care favorizează consumul de produse locale.
3. explicare a inefabilului unei opere literare prin datele geografice și sociale generale.
4. folosire a unor cuvinte numai local.
5. orientare sociopedagogică din prima jumătate a sec. XX care își propunea valorificarea condițiilor locale în procesul educativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. menşevizm)
1. curent liberal apărut la începutul sec. XX în cadrul social-democraţiei ruse, care se opunea prevederilor programatice marxist-leniniste.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rayonnisme)
1. mişcare în artele plastice din Rusia, de la începutul sec. XX, sinteză între cubism, futurism şi orfism, care îşi propunea să sugereze, în pictură, a patra dimensiune, cultivând o compoziţie structurată din raze colorate.
2. (var.) rayonnism.