Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ithos)
1. parte a retoricii care se ocupa cu moravurile, opunându-se patosului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-malthusianisme)
1. doctrină burgheză contemporană care reia teoria lui Malthus a pretinsei suprapopulări a globului, propunând soluţii de exterminare în masă a populaţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. possibilisme)
1. mişcare socialistă moderată, în Franţa în sec. XIX, care căuta să abată proletariatul de la metodele revoluţionare de luptă, propunând limitarea activităţii acestuia la cadrul politicii „posibilului”.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: („Sămănător/ul/“, -ism)
1. curent ideologic-literar la începutul sec. XX, în România, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație, imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitară exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. transcendantalisme)
1. concepție sau atitudine gnoseologică care susține posibilitatea unei cunoașteri apriorice, căutând să determine condițiile unei astfel de cunoașteri.
2. curent filozofic american, printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volontarisme)
1. concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau o voință cosmică oarbă.
2. concepție sociologică subiectivistă care consideră voința umană ca factor hotărâtor al istoriei, atribuind proceselor voliționale un rol determinant în acțiunea socială, negând existența legităților obiective sau opunând voința umană acestor legi.
3. concepție psihologică potrivit căreia în viața psihică rolul hotărâtor îl au procesele voliționale.