Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambivalent)
2. referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.
3. care are mai multe valori, mai multe proprietăți, mai multe comportamente diferite, contradictorii, chiar opuse.
4. (antonime) univalent, monovalent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiparticule)
1. particulă elementară, cu proprietăţi opuse celor care caracterizează atomii elementelor chimice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antisymétrique)
1. opus simetriei.
2. (despre sisteme fizice) care, printr-o transformare simetrică faţă de un centru de simetrie, capătă proprietăţi opuse celor iniţiale.
3. (mat.; despre funcţii) care îşi schimbă semnul prin permutarea variabilelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antonymie)
1. raport între doi termeni cu sensul exact contrar; relație între două antonime.
2. caracterul cuvintelor care au sensuri opuse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apocynacées)
1. familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, cu frunze opuse şi flori hermafrodite, actinomorfe, şi cu latex, din regiunile tropicale şi mediteraneene.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biconcave)
1. cu două feţe concave opuse.