oră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ora, lat. hora)

1. diviziune a timpului, a 24-a parte dintr-o zi; ceas.
2. timp precis (când cineva poate face ceva, poate fi primit undeva).
3. curs, lecție (de o oră).

-FOR, -FORĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -phore, cf. gr. phoros „care poartă, care sprijină”)

1. „care poartă, care susține, care conține, purtător, suport, bază”.

abhora

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abhorrer, lat. abhorrere „a se îndepărta cu oroare de”)

1. a avea oroare, aversiune pentru un lucru sau persoană; a urî, a detesta.

adora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adorer, lat. adorare)

1. a iubi foarte mult, fără limite.
2. a diviniza; a venera.

agora

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. agora)

1. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul.

ameliora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. améliorer)

1. tr., refl. a (se) îmbunătăți.
2. tr. a obține soiuri sau rase mai bune de animale, de plante etc.

amforă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphore, lat. amphora)

1. vas antic grecesc, de obicei de pământ ars, de formă ovoidă, cu două mânere și gât alungit, folosit pentru depozitarea și transportul lichidelor sau cerealelor.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abațial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abbatial, lat. abbatialis)

1. care aparține unei abații, de abație.
2. care constituie un element al unei abații.
3. biserică ~ă = biserica principală a unei abații.
4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.

abject, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.