Rezultate secundare (Oral.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caporal, it. caporale)
1. grad militar între fruntaş şi sergent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloral)
1. substanţă chimică uleioasă, antiseptic, calmant şi hipnotic.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR mycélium d’origine monosperme
3. EN mycelium monosporial; mycelium monosporic; mycelium monosporious
4. DE Einspormyzel
6. HU egyspórás micélium, monospórás micélium
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oral)
1. care se transmite prin viu grai.
2. (despre examene, probe; și s. n.) care se face verbal.
3. care caracterizează limba vorbită, vorbirea.
4. stil ~ = manieră de exprimare scrisă care imită exprimarea prin viu grai.
5. sunet ~ = sunet la pronunțarea căruia aerul trece numai prin gură.
7. (despre medicamente) care se administrează pe cale bucală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. oralità)
1. ansamblu de particularități specifice limbii vorbite.
2. calitate a stilului unei scrieri de a se baza pe oralitate.
3. (jur.) principiu în temeiul căruia dezbaterea unui litigiu se desfășoară oral.
4. (psihan.) stadiu inițial al dezvoltării libidinale, având ca zonă erogenă cavitatea bucală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pasifloră + -al)
1. medicament calmant sub formă de soluţie, din pasifloră.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)
1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablastie)
1. (biol.) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)
1. opus, îndepărtat faţă de gură.
2. care este plasat pe partea opusă gurii.
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. a cappella)
1. (despre lucrări corale) fără acompaniament instrumental.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acéphale, lat. acephalus)
2. (bot.) fără capitul floral; fără organ capituliform.