Dictionar

acalmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) liniște după o perioadă de frământări.
 

alcoolemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolémie)

1. prezența temporară a alcoolului în sânge.
 

alcoolurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. alcooluria)

1. prezența temporară a alcoolului în urină.
 

alopecie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia)

1. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie.
2. absența congenitală sau temporară, pierderea totală sau parțială a părului de pe cap sau a părului corporal; peladă.
 

ambreiaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embrayage)

1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.
2. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare.
3. (antonime) debreiaj, debreiere.
 

anestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anesthésie, gr. anaisthesia)

1. suprimare temporară a sensibilității corpului cu ajutorul unor agenți fizici sau chimici.
2. lipsă a sensibilității în unele boli nervoase.