OK
X
arboraș
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (arbore + -aș)
1.
diminutiv
al
lui
arbore;
arbore
mic.
covoraș
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (covor + -aș)
1.
diminutiv
al
lui
covor,
covorel.
negustoraș
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (negustor + -aș)
1.
diminutiv
al
lui
negustor.
2.
negustor
sărman,
care
face
comerț
cu
mărfuri
mărunte,
lipsite
de
valoare;
(înv.)
neguțătoraș.
oraș-gigant
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (oraș + gigant)
1.
oraș
de
mari
proporții;
metropolă.
oraș-laborator
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (din oraș + laborator)
1.
mică
localitate
structurată
în
jurul
unui
mare
laborator
(mai
ales
de
producere
a
substanțelor
ilegale).
oraș-port
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (oraș + port)
1.
oraș
cu
activitate
portuară
semnificativă.
2.
oraș
construit
lângă
un
port,
în
jurul
unui
port.
abațial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abbatial, lat. abbatialis)
1.
care
aparține
unei
abații,
de
abație.
2.
care
constituie
un
element
al
unei
abații.
3.
biserică
~ă
=
biserica
principală
a
unei
abații.
4.
oraș
~
=
oraș
construit
în
jurul
unei
abații
celebre.
acropolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)
1.
cetățuie
înăuntrul
orașelor
antice
grecești,
pe
o
înălțime
și
adăpostind
palate,
temple.
aglomera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)
1.
refl.
a
se
aduna
laolaltă;
a
se
îngrămădi;
a
se
concentra.
2.
(despre
orașe)
a
se
suprapopula.
3.
tr.
a
lega
între
ele
părțile
componente
ale
unui
material.
agora
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., gr. agora)
1.
piață
publică
a
orașelor
grecești
antice
în
care
se
concentrau
viața
civică
și
negoțul.
agoranom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agoranome, gr. agoranomos)
1.
(ant.)
magistrat
grec
cu
controlul
pieței,
al
activității
economice
a
orașului.
alguazil
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. alguazil, sp. alguacil)
1.
(în
trecut,
în
Spania)
agent
de
poliție
care
îndeplinea
în
același
timp
funcțiile
de
executor
judecătoresc,
sergent
orășenesc
și
jandarm.