Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agoranome, gr. agoranomos)
1. (ant.) magistrat grec cu controlul pieţei, al activităţii economice a oraşului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atellane, lat. atellana)
1. piesă de teatru satirică jucată de tineri romani, din oraşul Atella (Campania).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commune)
1. oraş medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.
2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.
3. ~ primitivă = prima formaţiune social-economică din istoria societăţii, cu nivelul scăzut al forţelor de producţie, proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi egalitatea în repartiţia produselor.
4. C~a din Paris = formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équipage)
1. personalul unei (aero)nave, al unui tanc etc.
2. grup de elevi care participă la un concurs, reprezentând şcoala, oraşul etc.
3. termen comun pentru partea fixă ori pentru cea mobilă a unui instrument.
4. trăsură de lux trasă de cai; caleaşcă.
Parte de vorbire: locuțiune adjectivală (și adverbială)
Origine: (lat. extra muros „în afara zidurilor”)
1. în afara zidurilor unui oraș; în afara orașului, din exterior; extraurban.
Parte de vorbire: locuțiune adverbială
Origine: (lat. intra-muros)
1. în interiorul zidurilor unui oraș; în interiorul orașului; intraurban.