agoranom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agoranome, gr. agoranomos)

1. (ant.) magistrat grec cu controlul pieței, al activității economice a orașului.

comună

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commune)

1. oraș medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.
2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.
3. ~ primitivă = prima formațiune social-economică din istoria societății, cu nivelul scăzut al forțelor de producție, proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și egalitatea în repartiția produselor.
4. C~a din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.

extra-muros

Parte de vorbire:  locuțiune adjectivală (și adverbială)  
Etimologie: (lat. extra muros „în afara zidurilor”)

1. în afara zidurilor unui oraș; în afara orașului, din exterior; extraurban.
2. (antonim) intra-muros.

intra-muros

Parte de vorbire:  locuțiune adverbială  
Etimologie: (lat. intra-muros)

1. în interiorul zidurilor unui oraș; în interiorul orașului; intraurban.
2. (antonim) extra-muros.

licaon

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (I. fr., lat. lycaon; II. nume propriu Licaonia)

1. I. (zool.) mamifer carnivor din Africa, înrudit cu lupul și hiena, cu blana roșcată vărgată cu negru.
2. II. locuitor al orașului sau al regiunii Licaonia din Asia Mică.

luperc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luperque)

1. preot al zeului Lupercus (Pan); (p. ext.) nume dat tinerilor care, în timpul Lupercaliilor, alergau goi, dar înarmați, în jurul turmelor de oi, spre a le păzi de lup și de-a lungul orașului, atingând trecătoarele cu o fâșie de piele de capră, spre a le feri de sterilitate.