Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acropole, gr. akropolis)
1. cetăţuie înăuntrul oraşelor antice greceşti, pe o înălţime şi adăpostind palate, temple.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)
1. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra.
2. (despre oraşe) a se suprapopula.
3. tr. a lega între ele părţile componente ale unui material.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. agora)
1. piaţă publică a oraşelor greceşti antice în care se concentrau viaţa civică şi negoţul.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alguazil, sp. alguacil)
1. (în trecut, în Spania) agent de poliţie care îndeplinea în același timp funcțiile de executor judecătoresc, sergent orășenesc și jandarm.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)
1. uniune de triburi sau de oraşe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinităţi, în Grecia antică, în vederea apărării intereselor comune şi a judecării diferendelor ivite între ele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. annona)
1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligaţie a populaţiei de a aproviziona oraşele şi armata.
2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaţilor.