Dictionar

apocentru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apocentre)

1. punct al orbitei unui corp ceresc unde acesta se află la cea mai mare distanţă de corpul central în jurul căruia se mişcă.
 

apsidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apside)

1. fiecare dintre extremităţile axei mari ale orbitei eliptice a unui corp ceresc.
 

descendent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. descendant, lat. descendens)

1. adj. care coboară; descensiv.
2. nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii.
3. s. m. f. urmaş.
4. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2).
 

draconitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. draconitique)

1. referitor la linia care uneşte punctele de intersecţie ale orbitei Lunii cu planul eclipticii.
 

înclinaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inclination, lat. inclinatio)

1. înclinare.
2. (fig.) vocație.
3. (mat.) unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință.
4. ~ astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; ~ magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic terestru cu planul orizontal.
 

lacrimal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lacrymal)

1. adj. referitor la lacrimi.
2. glandă ~ă = glandă care secretă lacrimile; canal ~ = canal prin care se scurg lacrimile.
3. (fig.) care zguduie până la lacrimi.
4. s. n. mică piesă osoasă situată pe peretele medial al orbitei.