Dictionar

Rezultate principale (Orchestra):

Orchestra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. orchestrer)

1. a aranja o compoziţie muzicală pentru orchestră.

2. a organiza o campanie, o mişcare revendicativă.


Orchestră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra)

1. partea cea mai joasă a teatrelor antice greceşti, unde se executau dansurile şi în care stătea corul.

2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide.

3. loc (între scenă şi public) unde stă orchestra într-un teatru etc.


Rezultate secundare (Orchestra):

Orchestral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. orchestral)

1. referitor la orchestră, de orchestră.


Orchestrant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. orchestrant)

1. instrument care cântă într-o orchestră.


Orchestraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. orchestration)

1. arta de a orchestra.

2. transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compoziții muzicale; instrumentație.

3. modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre.

4. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă, în poezie, expresivitate și valoare estetică.


Orchestrator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orchestrateur)

1. cel care orchestrează bucăţi muzicale.


Reorchestra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réorchestrer)

1. a orchestra din nou o bucată muzicală.


Arie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aria)

1. compoziţie vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.

2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.


Bacanal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

1. adj. de bacanală.

2. (fig.) orgiastic.

3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.

4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.

5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.


Baladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballade)

1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta şi se recita.

2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.

3. (muz.) compoziţie vocală sau instrumentală cu caracter narativ.

4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.


Baterie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batterie, it. batteria)

1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.

2. terasament care protejează tunurile în poziţie de tragere.

3. ansamblul tunurilor de acelaşi calibru de pe o navă.

4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeaşi operaţie.

5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.

6. vas cu gheaţă pentru a răci vinul şi sifonul din sticle; frapieră.

7. grupul instrumentelor de percuţie într-o orchestră.

8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.

9. ansamblu de cuşti metalice suprapuse, pentru întreţinerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.


Big band

Parte de vorbire: s. n.
Origine: (engl. big band)

1. ansamblu mare orchestral de jaz.


Bongos

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. bongos)

1. instrument muzical de percuţie, de origine cubaneză, alcătuit dintr-o pereche de tobe mici, în orchestra de jaz şi în cea simfonică.