Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. burlesque, it. burlesco)
1. adj. de un comic exagerat, grotesc, caraghios, (adesea) vulgar.
2. s. n. gen de comic, contrastul dintre demnitatea personajului şi limbajul lui grosolan, din amestecul situaţiilor serioase cu cele absurde.
3. s. f. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter comic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. concerto /grosso/)
1. compoziţie muzicală pentru orchestră şi unul sau mai multe instrumente solistice.
2. ~ grosso = compoziţie orchestrală de virtuozitate din mai multe părţi, în care un grup de instrumente solistice cântă alternativ, cu întreaga orchestră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fantaisie, lat. fantasia, gr. phantasia)
1. imaginație.
3. produs al imaginației; închipuire, plăsmuire, născocire.
4. înclinare personală, gust, ciudățenie, capriciu.
5. (muz.) lucrare instrumentală sau orchestrală liberă.
6. piesă instrumentală, în stil contrapunctic, cu caracter fantastic.
7. țesătură al cărei colorit și textură sunt făcute să permită maxima imaginație a autorului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., amer. jazz-band)
1. formație orchestrală de muzică de jazz; (rar) jaz.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légende, lat. legenda)
1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisă în special pe cale orală, în care se explică apariția unor plante, animale, locuri etc.
2. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter narativ.
3. inscripție (pe o monedă, medalie).
4. explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă etc.
5. text care se găsește sub un desen, sub o gravură, schemă etc.