Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. instrumenta)
1. acţiunea de a instrumenta.
2. orchestrare a unei bucăți muzicale.
3. executare a unei bucăți muzicale la unul sau mai multe instrumente.
4. efectuare a unei instrumentații.
5. (jur.) alcătuire a documentelor necesare pentru declanșarea unei acțiuni juridice.
6. (inform.) inserare de instrucţiuni adiţionale într-un program de testat, în scopul evaluării unor atribute ale acestuia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réorchestration)
1. acțiunea de a reorchestra și rezultatul ei; reorchestrare.
2. aranjament nou al unei piese muzicale astfel încât să fie interpretată într-un mod diferit de o orchestră.