Rezultate principale (Orchestrație.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. orchestration)
1. arta de a orchestra.
2. transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compoziții muzicale; instrumentație.
3. modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre.
4. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă, în poezie, expresivitate și valoare estetică.
Rezultate secundare (Orchestrație.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réorchestration)
1. acțiunea de a reorchestra și rezultatul ei; reorchestrare.
2. aranjament nou al unei piese muzicale astfel încât să fie interpretată într-un mod diferit de o orchestră.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. instrumentation)
1. etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte; orchestrație.
2. ramură a muzicii care studiază posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentelor muzicale.
3. ansamblu de instrumente sau dispozitive utilizate pentru o anumită activitate; ansamblu de instrumente sau de aparate care echipează o instalație (de rafinare).
4. (tehn.) extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol.