orchestra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. orchestrer)

1. a aranja o compoziție muzicală pentru orchestră.
2. a organiza o campanie, o mișcare revendicativă.

orchestră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra)

1. partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul.
2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide.
3. loc (între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc.

orchestral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. orchestral)

1. referitor la orchestră, de orchestră.

orchestrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. orchestrant)

1. instrument care cântă într-o orchestră.

orchestrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. orchestration)

1. arta de a orchestra.
2. transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compoziții muzicale; instrumentație.
3. modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre.
4. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă, în poezie, expresivitate și valoare estetică.

orchestrator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orchestrateur)

1. cel care orchestrează bucăți muzicale.

reorchestra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réorchestrer)

1. a orchestra din nou o bucată muzicală.

arie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aria)

1. compoziție vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.
2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.

bacanal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

1. adj. de bacanală.
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă.

baladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballade)

1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziție vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.

baterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. batterie, it. batteria)

1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziție de tragere.
3. ansamblul tunurilor de același calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeași operație.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheață pentru a răci vinul și sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuști metalice suprapuse, pentru întreținerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.

big band

Parte de vorbire:  s. n.  
Etimologie: (engl. big band)

1. ansamblu mare orchestral de jaz.

bongos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. bongos)

1. instrument muzical de percuție, de origine cubaneză, alcătuit dintr-o pereche de tobe mici, în orchestra de jaz și în cea simfonică.