Dictionar

ordine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. ordo, -inis, it. ordine)

1. dispoziție, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, după anumite reguli etc.; organizație, înșiruire.
2. ~ de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință.
3. principiu de cauzalitate a lumii, lege proprie naturii.
 

dezordine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. désordre)

1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj.
2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă.
3. (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală.
4. (fig.) confuzie (în idei); incoerență.
 

neordine

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + ordine)

1. lipsă de ordine; dezordine, neorânduială.
2. (antonim) ordine.
 

preordine

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. préordre)

1. (matematică) relație binară reflexivă și tranzitivă.
 

subordine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. subordine)

1. subordonare.
2. în ~(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva.
 

actual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actuel, lat. actualis)

1. adj. care se petrece în prezent; contemporan; la ordinea zilei.
2. s. n. holocen.
 

actualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualité)

1. timpul prezent.
2. ceea ce este actual; (pl.) evenimente curente, la ordinea zilei.
 

agendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. agenda)

1. carnet pe care sunt însemnate zilele, pentru diferite notițe referitoare la anumite date.
2. ordine de zi.
 

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare).
 

alfabetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alphabétique)

1. referitor la alfabet; după ordinea literelor care alcătuiesc alfabetul.
 

amorfie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amorphie)

1. lipsă de formă, de înfățișare precisă.
2. lipsă totală de ordine în aranjarea spațială a atomilor.