Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ataxophémie)
1. tulburare în coordonarea musculaturii aparatului fonator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attelage)
1. animalele de tracţiune înhămate la un vehicul şi harnaşamentul necesar.
2. harnaşament pentru caii unui atelaj (1).
3. echipament de legătură dintre două vehicule.
4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. augustinisme)
1. doctrina augustinilor, care exaltă puterea graţiei divine, concilierea platonismului cu doctrina creştină şi subordonarea filozofiei faţă de credinţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indirect, lat. indirectus, germ. indirekt)
1. (și adv.) care nu se face, nu se obține direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva.
2. vorbire ~ă sau stil ~ = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație.
3. complement ~ = complement care exprimă obiectul în (de)favoarea căruia se săvârșește o acțiune, asupra căruia se răsfrânge în mod indirect acțiunea verbului; propoziție completivă ~ă (și s. f.) = propoziție cu funcție de complement indirect pe lângă un verb din regentă.
4. (fin.) impozit ~ = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum.
5. (mil.) tragere ~ă = tragere pe bază de calcul asupra unor ținte care nu se văd.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. silentiaire, lat. silentiarus)
1. (ant.) sclav care, în casele romane și în curtea împăraților, avea sarcina de a menține ordinea și liniștea.
2. (în Bizanţ) demnitar care se îngrijea de ordonarea audiențelor imperiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. synergie)
1. asociere a mai multor organe, sisteme, factori care desfăşoară activităţi simultane; sinergism.
2. coordonarea mai multor acţiuni în vederea unui rezultat comun cu economie de mijloace.