Dictionar

Orfanotrofic

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (it. orfanotrofico)

1. despre sau legat de orfanotrofie (orfelinat).


Orfelin, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f. (înv.)
Origine: (fr. orphelin)

1. (copil) care și-a pierdut unul sau ambii părinți.

2. (copil) orfan.

3. boală = boală cronică rară, pentru care nu este disponibil un tratament eficient.


Orfelinat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orphelinat)

1. aşezământ de caritate destinat creşterii copiilor orfani; azil.


Pupilar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pupillaire, lat. pupillaris)

1. (drept) referitor la pupil; care ține de pupil (orfan plasat sub tutelă).

2. (anat.) referitor la pupilă; care aparține pupilei (orificiu situat în centrul irisului ochiului).


Sărman, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bg., sb. siromah)

1. lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărac.

2. (exprimă o stare afectivă, de obicei compătimire, față de cineva sau de ceva) biet, sărac, nenorocit.

3. (reg.) orfan.

4. (var.) (reg.) săriman, sârman, siriman.


Orfanotrofic

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (it. orfanotrofico)

1. despre sau legat de orfanotrofie (orfelinat).