Dictionar

Rezultate principale (Organ):

Organ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. organum, gr. organon, fr. organe, germ. Organ, rus. organ)

1. parte a unui organism animal sau vegetal care îndeplinește funcții vitale sau utile vieții.

2. piesă componentă a unei mașini, a unui mecanism.

3. (fig.) mijloc de acțiune, de comunicare etc.; (p. ext.) publicație, ziar.

4. grup de persoane numite, ori alese în conducerea unei organizații politice sau administrative.

5. ~ de stat = formă de organizare legală cu anumite puteri în exercitarea funcțiilor statului; ~ reprezentativ = organ de stat ales prin vot.


Organ

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT organum

2. FR organe

3. EN organ

4. DE Organ

5. RU орraн

6. HU szerv


Rezultate secundare (Organ):

ORGAN(O)-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. organ/o/-, cf. lat. organum, gr. organon)

1. „organ, organism”.


Organdi

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. organdi)

1. ţesătură de bumbac sau de in foarte fină, transparentă, aspră la pipăit, din fire răsucite şi apretate.


Organe de fructificaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT organa fructificationis

2. FR organes de fructification

3. EN organs of fructification

4. DE Befruchtungsorgane; Befruchtungskörper

5. RU орraны оплодотворенић

6. HU termőtest


Organe de propagare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT organa propagationis

2. FR organes de propagation

3. EN organs of propagation

4. DE Verbreitungsorgane; Fortpflanzungsorgane

5. RU орraны рaзмножения

6. HU szaporító képletek


Organe de reproducere

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT organa reproductionis

2. FR organes réproducteurs

3. EN organs of reproduction

4. DE Vermehrungsorgane; Fortpflanzungsorgane

5. RU репродуктивные орraны

6. HU szaporító szervek


Organe vegetative

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT organa vegetativa

2. FR organes végétatifs

3. EN organs of vegetations

4. DE Vegetationsorgane; Wachstumsorgane

5. RU веrетaтивные орraны

6. HU vegetatív szervek


Abaxial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. abaxial)

1. situat în afara unui ax central.

2. (anat.) situat în afara axei unui organ.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Abdominoscop

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abdominoscope)

1. instrument în abdominoscopie pentru examinarea cavității și a organelor abdominale; peritoneoscop.

2. (var.) abdomenoscop.


Abductor

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)

1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.

2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.

3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.


Abiogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)

1. arhigeneză.

2. generaţie spontanee.

3. concepţie materialist naivă care explică naşterea vieţii din materia anorganică.


Abiologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiologie)

1. disciplină care studiază elementele anorganice.