Dictionar

Rezultate principale (Organ):

Organ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. organum, gr. organon, fr. organe, germ. Organ, rus. organ)

1. parte a unui organism animal sau vegetal care îndeplinește funcții vitale sau utile vieții.

2. piesă componentă a unei mașini, a unui mecanism.

3. (fig.) mijloc de acțiune, de comunicare etc.; (p. ext.) publicație, ziar.

4. grup de persoane numite, ori alese în conducerea unei organizații politice sau administrative.

5. ~ de stat = formă de organizare legală cu anumite puteri în exercitarea funcțiilor statului; ~ reprezentativ = organ de stat ales prin vot.


Organ

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT organum

2. FR organe

3. EN organ

4. DE Organ

5. RU орraн

6. HU szerv


Rezultate secundare (Organ):

ORGAN(O)-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. organ/o/-, cf. lat. organum, gr. organon)

1. „organ, organism”.


Organdi

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. organdi)

1. ţesătură de bumbac sau de in foarte fină, transparentă, aspră la pipăit, din fire răsucite şi apretate.


Organe de fructificaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT organa fructificationis

2. FR organes de fructification

3. EN organs of fructification

4. DE Befruchtungsorgane; Befruchtungskörper

5. RU орraны оплодотворенић

6. HU termőtest


Organe de propagare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT organa propagationis

2. FR organes de propagation

3. EN organs of propagation

4. DE Verbreitungsorgane; Fortpflanzungsorgane

5. RU орraны рaзмножения

6. HU szaporító képletek


Organe de reproducere

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT organa reproductionis

2. FR organes réproducteurs

3. EN organs of reproduction

4. DE Vermehrungsorgane; Fortpflanzungsorgane

5. RU репродуктивные орraны

6. HU szaporító szervek


Organe vegetative

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT organa vegetativa

2. FR organes végétatifs

3. EN organs of vegetations

4. DE Vegetationsorgane; Wachstumsorgane

5. RU веrетaтивные орraны

6. HU vegetatív szervek


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Abdominoscopie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abdominoscopie)

1. examinare a cavităţii şi a organelor abdominale.


Abiogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)

1. arhigeneză.

2. generaţie spontanee.

3. concepţie materialist naivă care explică naşterea vieţii din materia anorganică.


Abiologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiologie)

1. disciplină care studiază elementele anorganice.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Abiotrofie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.