excitant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. excitant)

1. adj. care excită; excitator.
2. s. n. substanță, factor care provoacă excitația unui organ(ism).

fobotaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. phobotaxie)

1. reacție de îndepărtare a unui organ(ism) vegetal față de o excitație repulsivă.

fotochineză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photokinèse)

1. (biol.) provocare a mișcării unui organ(ism) prin schimbarea bruscă a intensității luminii.

mozaic

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mosaïque, it. mosaico)

1. lucrare ornamentală din bucăți mici de marmură, sticlă etc. colorate diferit, care formează figuri geometrice, flori etc.
2. combinație de diferite elemente, culori etc.
3. operă literară care conține multe elemente armonios ordonate.
4. compoziție de caractere tipografice deosebite.
5. (biol.) organ(ism) care cuprinde două tipuri de țesuturi diferite genetic.
6. boală a unor plante cauzată de un virus, un amestec de pete gălbui pe frunze.
7. (fig.) amestec eterogen.

organic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. organique, lat. organicus)

1. care ține de structura, esența, funcțiile unui organ(ism); referitor la organe și organisme.
2. unitar, inseparabil.
3. (fig.) care se referă la structura unei lucrări, a unui tratat.
4. care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor.
5. chimie ~ă = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora.

regiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. register, fr. région, lat. regio)

1. mare întindere de pământ; teritoriu, zonă.
2. porțiune a unei organ(ism) etc.
3. unitate administrativ-teritorială cu mai multe raioane.