Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT organa fructificationis
2. FR organes de fructification
3. EN organs of fructification
4. DE Befruchtungsorgane; Befruchtungskörper
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR organes de propagation
3. EN organs of propagation
4. DE Verbreitungsorgane; Fortpflanzungsorgane
5. RU орraны рaзмножения
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN organs of reproduction
4. DE Vermehrungsorgane; Fortpflanzungsorgane
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT organa vegetativa
2. FR organes végétatifs
3. EN organs of vegetations
4. DE Vegetationsorgane; Wachstumsorgane
5. RU веrетaтивные орraны
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. organectomie)
1. (med.) rezecţie a unei porţiuni de organ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abdominoscope)
1. instrument în abdominoscopie pentru examinarea cavității și a organelor abdominale; peritoneoscop.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)
1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)
1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.
2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrogène)
1. (despre plante) care prezintă organe de reproducere la vârf.
2. format la vârful unui organ.
3. care creşte prin vârful său.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrogenèse)
2. creştere în lungime la vârful organelor vegetale.
3. acrobrie.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. activateur)
1. adj., s. m. (substanţă) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenţilor.
3. substanţă care activează fermenţii inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau ţesuturi embrionare.