Rezultate principale (Organic):
Organic
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU орraнический
6. HU organikus, szerves
Rezultate secundare (Organic):
Anorganic
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT anorganicus
2. FR anorganique
4. DE anorganisch; mineralisch
5. RU неорraнический
Organic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. organique, lat. organicus)
1. care ține de structura, esența, funcțiile unui organ(ism); referitor la organe și organisme.
3. (fig.) care se referă la structura unei lucrări, a unui tratat.
4. care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor.
5. chimie ~ă = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora.
Organician, -ă
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. organicien)
1. organicist.
2. specialist în chimia organică.
Organicism
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. organicisme)
1. concepție sociologică potrivit căreia societatea omenească ar fi un organism analog cu cel biologic.
2. teorie în biologia contemporană care afirmă că forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată.
3. teorie care susține că orice maladie provine dintr-o leziune organică.
Organicist, -ă
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. organiciste)
1. adj. referitor la organicism.
2. s.m.f. adept al organicismului; organician.
Organicitate
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. organicity)
1. însuşirea a ceea ce este organic.
2. (fil.) caracter organic al unui sistem.
Abiogeneză
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)
1. arhigeneză.
3. concepţie materialist naivă care explică naşterea vieţii din materia anorganică.
Abiologie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiologie)
1. disciplină care studiază elementele anorganice.
Acetic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.
Acetil
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétyle)
1. radical organic monovalent, din acidul acetic.
Acetilare
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acétylation)
1. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic.
Aciclic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat, neverticilat.
3. (despre substanţe organice) care nu conţine nici un ciclu de atomi în molecula sa.