Dictionar

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

biotrofic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bio- + trofic)

1. (med.) referitor la nutriția țesuturilor (organice).
 

carboniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. carboniser)

1. refl. (despre cărbuni) a se descompune termic în absența oxigenului din aer.
2. (despre lemne) a se transforma în cărbuni (prin ardere); (despre substanțe organice) a se face scrum.
 

chimism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chimisme)

1. totalitatea fenomenelor naturale (organice) care se produc în virtutea legilor de care se ocupă chimia.
2. ~ gastric = probă de laborator prin care se studiază sucurile gastrice.
 

cuaternar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)

1. adj. format din patru unități; divizibil cu4.
2. (chim.; despre substanțe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen și azot).
3. (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice.
4. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen.
 

demineraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déminéraliser)

1. tr. a elimina sărurile minerale dintr-o substanță organică.
2. refl. (despre substanțe organice) a pierde sărurile minerale proprii.