Dictionar

Rezultate secundare (Organici):

Organician, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. organicien)

1. organicist.

2. specialist în chimia organică.


Organicism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. organicisme)

1. concepție sociologică potrivit căreia societatea omenească ar fi un organism analog cu cel biologic.

2. teorie în biologia contemporană care afirmă forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată.

3. teorie care susține orice maladie provine dintr-o leziune organică.


Organicist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. organiciste)

1. adj. referitor la organicism.

2. s.m.f. adept al organicismului; organician.


Organicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. organicity)

1. însuşirea a ceea ce este organic.

2. (fil.) caracter organic al unui sistem.


Acil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acyl)

1. radical monovalent derivat din acizii organici.


Amină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amine)

1. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici.


Aminoalcool

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aminoalcool)

1. denumire a compuşilor organici cu funcţie de amină şi de alcool.


Amonificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. ammonisation)

1. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor şi a altor compuşi organici din sol sub acţiunea microorganismelor.


Arsină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arsine)

1. denumire generică a unor compuşi organici ai hidrogenului arseniat.


Azoic 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. azoïque)

1. (despre compuşi organici) azotat.