Dictionar

azoic 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. azoïque)

1. (despre compuși organici) azotat.
 

biciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicyclique)

1. cu două cicluri.
2. (despre compuși organici) care conține două cicluri închise în formulă.
3. (bot.) dispus în două verticile sau cercuri.
 

carbociclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carbocyclique)

1. (despre compuși organici) al căror lanț închis nu conține decât atomi de carbon.
 

heterociclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hétérocyclique)

1. (despre compuși organici) care are în ciclu, pe lângă atomi de carbon, și atomi ai altor elemente.
2. (despre flori) cu verticile neuniforme sau cu piese inegale.
 

homociclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. homocyclique)

1. (despre compuși organici) care conține un ciclu închis de atomi de carbon în moleculă.
2. (despre flori) cu verticile uniforme sau cu același număr de piese.
 

monociclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monocyclique)

1. (biol.; despre unele specii) care prezintă o singură perioadă de înmulțire pe an.
2. (despre flori) dispus într-un singur verticil.
3. (despre compuși organici) care conține un singur ciclu în formulă.