Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. organicisme)
1. concepție sociologică potrivit căreia societatea omenească ar fi un organism analog cu cel biologic.
2. teorie în biologia contemporană care afirmă că forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată.
3. teorie care susține că orice maladie provine dintr-o leziune organică.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. organiciste)
1. adj. referitor la organicism.
2. s.m.f. adept al organicismului; organician.