OK
X
abiogeneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiogenèse)
1.
(biologie)
teorie
care
admite
generația
spontanee,
adică
apariția
vieții
din
materie
anorganică
neînsuflețită;
arhebioză.
2.
(antonim)
biogeneză.
acaustobiolit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acaustobiolite)
1.
(geol.)
rocă
sedimentară
de
origine
organică
care
nu
arde
(necombustibilă).
acridină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acridine)
1.
substanță
organică
azotată
din
antracen,
bază
în
industria
coloranților
antiseptici.
afectiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. affectif, lat. affectivus)
1.
care
se
referă
la
sentimente,
emoții,
la
afect.
2.
care
provoacă
o
reacție
organică
conștientă.
3.
caracterizat
de
predominanța
emoțiilor
și
sentimentelor.
4.
care
dovedește
afecțiune;
sensibil,
sentimental.
agroecosistem
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (agro- + ecosistem, cf. fr. agroécosystème)
1.
ecosistem
modificat
de
om
pentru
a
exploata
o
parte
din
materia
organică
pe
care
o
produce,
în
general
în
scopuri
alimentare;
ecosistem
agricol.
albumină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. albumine)
1.
substanță
organică
din
grupul
proteinelor,
în
compoziția
albușului
de
ou,
a
sângelui
și
a
altor
lichide
organice.