Dictionar

abioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.
 

actinobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază acţiunea şi efectele radiaţiilor asupra organismelor.
2. studiul efectelor biologice ale radiaţiilor.
 

actinologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinologie)

1. disciplină care studiază efectul radiațiilor asupra funcțiilor biologice ale organismelor.
 

aerobioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérobiose)

1. mod de viaţă al microorganismelor aerobe; oxibioză.
2. viaţă condiţionată de prezenţa oxigenului liber din atmosferă.
3. (anton.) anaerobioză.
 

aeroplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Aeroplankton)

1. planctonul din aerul atmosferic.
2. ansamblul organismelor microscopice vii care plutesc în aer.
 

aerotaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérotaxie)

1. mişcare de orientare a microorganismelor din apă în funcţie de repartizarea oxigenului.