Dictionar

acutumanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accoutumance)

1. faptul de a se obișnui; adaptare.
2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acțiunea unui medicament, a unei otrăvi.
 

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

adipogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adipogenèse)

1. formarea de grăsimi de rezervă în corpul uman sau în organismul animal; adipogenie.
 

aeromedicină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aeromedicine, germ. Aeromedizin)

1. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul influenței zborului asupra organismului.
 

aeropiezism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéropiésisme)

1. ansamblu de accidente provocate prin acțiunea asupra organismului de aerul rarefiat.
 

agonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agonie)

1. stare patologică foarte gravă a organismului, care precede moartea, și care poate lua aspectul unei lupte împotriva morții, atunci când este însoțită de agitație convulsivă sau de reacții psihologice precum frica, refuzul etc.
2. ultima luptă a naturii împotriva morții.
3. (loc. adj.) în agonie = pe moarte; muribund.
4. (fig.) apropierea sfârșitului, etapa premergătoare desființării; decădere, declin.
5. (antonime) acalmie, naștere, renaștere, resurecție.