Dictionar

Organit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. organite)

1. fiecare dintre elementele din celula vie.


Morganit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. morganite)

1. (mineral.) varietate de beril de culoare roz, care conține litiu și cesiu.


Blefaroblast

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blépharoblaste)

1. organit citoplasmatic la baza flagerilor.


Centrozom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centrosome)

1. organit citoplasmatic în centrul celulei, care intervine în mitoză.


Citofotometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cytophotométrie)

1. fotometrie a organitelor celulare cu ajutorul microscopului totometru.


Citozom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cytosome)

1. organit citoplasmatic al plantelor.


Condriozom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chondriosome)

1. organit de formă granulată, filamentoasă etc. din citoplasmă; mitocondrie.


Cromatofor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromatophore)

1. (bot.) organit din citoplasmă care conţine pigmenţi.

2. celulă pigmentată a dermei, capabilă schimbe culoarea animalului.