Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Organisation, fr. organisation, rus. organizaţiia)
1. asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune, pe baza unui regulament, a unui statut etc., în vederea depunerii unei activități organizate.
2. ~ internațională (sau interstatală) = asociație cu caracter permanent, creată de state pe baza unui statut.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affiliation)
1. acțiunea de a se afilia; asociere a unei persoane, a unui grup de persoane, sau a unei instituții etc. la o organizație, pentru a participa la activitățile acesteia sau a beneficia de anumite avantaje; afiliere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alia)
1. adj. unit printr-o alianţă.
2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj.
3. s. m. f. persoană, organizaţie, stat care face parte dintr-o alianţă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ambassadeur)
1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizaţie internaţională.
2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. enquêteur)
1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.
2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.
3. jurnalist care face anchete.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (angaja + tor)
1. persoană, companie sau altă organizație care angajează pe cineva pe un loc de muncă, contra unui salariu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)
1. mişcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).
3. (fig.) creştere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.