Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biolithe)
1. (mineral.) rocă de origine organică, adică provenind din transformarea substanței organice a viețuitoarelor; rocă organogenă; organolit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcaire, lat. calcarius)
1. rocă sedimentară de precipitaţie sau organogenă, din carbonat de calciu; piatră-de-var.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kaustobiolith)
1. rocă organogenă care are proprietatea de a arde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diatomite)
1. rocă organogenă silicioasă prin sedimentarea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pétrole)
1. s. n. rocă organogenă lichidă cu aspect uleios, dintr-un amestec natural de hidrocarburi şi alţi compuşi organici.
2. adj. inv. bleu ~ = nuanţă de bleu către gri-verde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiolarit)
1. rocă organogenă silicioasă din schelete de radiolari.