Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Diskant)
1. vocea cea mai înaltă a unei texturi muzicale.
2. registru înalt al orgii sau armoniului.
3. regiunea superioară (acută) a ambitusului unui instrument muzical.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. orgiaque)
1. cu caracter de orgie; orgiastic; simpotic.
2. (antichitate) care se referă la orgiile sau sărbătorile lui Bacchus.
Parte de vorbire: s.n. (pl. -e) || (pl. -uri)
Origine: (fr. orgiasme)
1. (antichitate) celebrare prin orgii a misterelor (în cultul lui Dionysos).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. regale. fr. régale)
1. vechi instrument muzical de suflat cu claviatură, un fel de orgă portativă.
2. unul dintre registrele orgii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. registration)
1. arta de a utiliza, prin mânuirea registrelor, posibilităţile timbrale ale orgii sau clavecinului.