Dictionar

oribil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. horrible, lat. horribilis)

1. care inspiră oroare; groaznic, dezgustător.
 

abominabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abominable, lat. abominabilis)

1. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant.
 

execrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exécrable, lat. exsecrabilis)

1. dezgustător, respingător, oribil.
 

hidos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hideux)

1. foarte urât; dezgustător, oribil, monstruos.
 

horific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. horrifique)

1. oribil, putând provoca oroare.
 

imund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. immundus, fr. immonde)

1. murdar; oribil, dezgustător.
 

infam, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infâme, lat. infamis)

1. demn de dispreţ, josnic, nemernic, nedemn.
2. (fig.) oribil, groaznic.