Dictionar

acuzație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accusation, lat. accusatio)

1. acțiune în justiție prin care cineva este acuzat; acuzare.
2. orice reproș, orice imputare făcută unei persoane pentru o culpă, un defect.
3. (var.) (înv.) acuzațiune.
4. (antonime) disculpare, dezvinovățire.
 

adogmatic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. adogmatique)

1. (adept) al adogmatismului.
2. I. referitor la adogmatism, la respingerea dogmelor.
3. se spune despre o persoană care refuză orice dogmă.
4. II. persoană care respinge orice doctrină, sistem sau principiu religios bazat pe dogmă.
5. (antonim) dogmatic.
 

aerotermodinamică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérothermodynamique)

1. știință care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice.
 

afectivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affectivité)

1. caracterul fenomenelor afective.
2. ansamblu al proceselor afective; mulțimea fenomenelor care constituie viața afectivă (sentimente, emoții).
3. facultatea de a experimenta, ca răspuns la orice acțiune asupra sensibilității, sentimente sau emoții; comportare emotivă; sensibilitate sufletească.
 

afix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affixe, lat. affixus)

1. nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcția, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.
2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.
 

agamogonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Agamogonie, engl. agamogony)

1. (biol.) schizogonie, sau orice altă formă de reproducere asexuată; agamogeneză.