Dictionar

Rezultate secundare (Oriental,):

Oriental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oriental, lat. orientalis)

1. adj., s. m. f. (locuitor) al unei ţări din Orient; răsăritean, estic.

2. adj. caracteristic Orientului.


Orientalia

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. orientalia)

1. cunoştinţele referitoare la popoarele şi culturile din Orient.

2. secţie într-o bibliotecă, într-un muzeu cu piese reprezentând aceste culturi.


Orientalicesc, -ească

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (cf. lat. orientalis)

1. care aparține estului Europei sau Asiei; specific estului Europei sau Asiei; referitor la estul Europei sau la Asia; oriental.


Orientalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orientalisme)

1. ceea ce caracterizează pe orientali; felul de viaţă, caracterul, moravurile orientalilor.

2. gust pentru lucrurile din Orient.


Orientalist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. orientaliste)

1. specialist în orientalistică.

2. specialist în limbi și civilizații orientale.


Orientalistică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Orientalistik)

1. grup de discipline care studiază istoria, limbile şi cultura popoarelor orientale.


Abluţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.

2. purificare religioasă.

3. (fam.) îmbăiere prin duş.

4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.


Africantrop

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. africanthrope)

1. maimuţă antropoidă fosilă aparţinând perioadei glaciare din Africa orientală.


Bazar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bazar)

1. complex comercial de tip oriental, dintr-un şir de prăvălii sau tarabe, unde se vând obiecte de tot felul; (p. ext.) târg, piaţă.

2. magazin de obiecte diverse.


Bielorus, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (rus. belorus)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus).

2. (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloruşi.


Castă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caste, port. casta)

1. (la hinduşi, egipteni şi la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupaţii, privilegii, cult religios etc.

2. (p. ext.) grup social închis care îşi apără cu stricteţe privilegiile; clan, clică.

3. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleaşi funcţii.


Egiptologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égyptologie)

1. ramură a orientalisticii care studiază istoria şi cultura Egiptului antic.