Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)
1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.
4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (rus. belorus)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus).
2. (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloruşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caste, port. casta)
1. (la hinduşi, egipteni şi la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupaţii, privilegii, cult religios etc.
2. (p. ext.) grup social închis care îşi apără cu stricteţe privilegiile; clan, clică.
3. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleaşi funcţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hellénisme)
1. perioadă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor grecești de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale.
2. cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea.
3. expresie specifică limbii elene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gnosticisme)
1. curent filozofic-religios, reprezentând un amestec de dogme creştine, filozofie idealistă greacă şi concepţii religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoaşteri mistice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. limenarcha, gr. limenarches)
1. supraveghetor al unui port în provinciile orientale ale Imperiului Roman.