Dictionar

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.
 

bielorus, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (rus. belorus)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus).
2. (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloruși.
 

castă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caste, port. casta)

1. (la hinduși, egipteni și la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupații, privilegii, cult religios etc.
2. (p. ext.) grup social închis care își apără cu strictețe privilegiile; clan, clică.
3. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleași funcții.
 

elenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hellénisme)

1. perioadă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor grecești de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale.
2. cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea.
3. expresie specifică limbii elene.
 

gnosticism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gnosticisme)

1. curent filozofic-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, filozofie idealistă greacă și concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice.
 

limenarh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. limenarcha, gr. limenarches)

1. supraveghetor al unui port în provinciile orientale ale Imperiului Roman.