Dictionar

Rezultate principale (Orientare;):

Orientare

Parte de vorbire: s.
Origine: (orienta)

1. acţiunea de a (se) orienta; orientaţie. (p. ext.) tendinţă, înclinare, convingere, concepţie.


Rezultate secundare (Orientare;):

Autoorientare

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + orientare)

1. capacitate a individului de a se orienta pe plan social, politic, cultural etc. potrivit disponibilităţilor şi intereselor sale.


Dezorientare

Parte de vorbire: s.
Origine: (dezorienta)

1. acţiunea de a dezorienta; descumpănire, uluire, deconcertare.

2. pierdere a capacităţii individului de a-şi reprezenta situaţia în timp şi spaţiu, de a identifica propria persoană sau a celorlalţi.


Adamism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.

2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.


Aerotaxie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérotaxie)

1. mişcare de orientare a microorganismelor din apă în funcţie de repartizarea oxigenului.


-AGOGIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. agoge „conducere, transportare”)

1. „conducere, îndrumare, orientare, educare”.


Agrarianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrarianisme)

1. orientare în gândirea economică care acordă prioritate dezvoltării agriculturii.


Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.


Amorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorphisme)

1. stare a organismelor care, prin degenerescenţă, şi-au pierdut forma specifică.

2. lipsă de orientare a complexelor macromoleculare.