Dictionar

Rezultate secundare (Orientat.):

Orientativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (orienta + -/t/iv)

1. care orientează; informativ.


Orientator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (orienta + -tor)

1. care indică direcția, care orientează.

2. (var.) (înv., reg.) orientător.


Adaxial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adaxiale)

1. orientat spre linia axială; orientat spre axă.

2. (bot.) care este întors spre axă, spre tulpină.


Adosat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. aşezat adaxial.

2. (bot.) orientat spre axă.

3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcţie) lipită de un edificiu.


Anadrom, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anadrome)

1. (bot.) orientat în sus, spre vârf.

2. (despre peşti) care trăieşte în mare, dar pentru reproducere urcă în apele dulci.


Arbore

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arbor)

1. copac.

2. ~le vieţii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală şi frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluţia omului de-a lungul vieţii; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.

3. catarg.

4. axă care transmite o mişcare de rotaţie diferitelor organe ale unei maşini.

5. (mat.) structură de date în care fiecare conţine puncte de referinţă la celelalte.

6. (inform.) graf orientat, aciclic.


Aspecta

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspecter)

1. (despre edificii) a fi orientat într-o anumită direcţie.


Axă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.

2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.

3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.

4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.

5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.