Dictionar

Orientator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (orienta + -tor)

1. care indică direcția, care orientează.

2. (var.) (înv., reg.) orientător.


Orientator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (orienta + -tor)

1. care indică direcția, care orientează.

2. (var.) (înv., reg.) orientător.