Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. originare)
2. intr. a deriva, a decurge, a izvorî din.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. original, lat. originalis)
1. adj. (despre acte, opere literare și artistice; și s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv, autentic.
2. în ~ = în formă primară, neimitat, necopiat; netradus.
3. spus pentru prima dată de cineva, care aparține în întregime cuiva; nou, inedit.
4. (despre artiști, scriitori etc.) care creează ceva cu totul nou, personal.
5. (și s. m. f.) ieșit din comun, neobișnuit; extravagant, bizar; excentric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. originalité)
1. însuşirea de a fi original (2); fel particular de a fi.
2. atitudine originală; ciudăţenie, extravaganţă.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT originarius
2. FR originaire
5. RU происходящий
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. originaire, lat. originarius)
2. în forma de la început, de origine; iniţial.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Ursprung; Entstehung; Abstammung; Herkunft
5. RU происхождение
6. HU eredet, keletkezés, származás
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. aborigène, lat. aborigines)
1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băştinaş, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. ab origine)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académisme)
1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.
3. fel de a se comporta academic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acaustobiolite)
1. (geol.) rocă sedimentară de origine organică care nu arde (necombustibilă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérogène)
1. produs prin intermediul aerului atmosferic.
3. (despre bacterii) care descompune substanţe solide sau lichide în suprafeţe gazoase.