original, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. original, lat. originalis)

1. adj. (despre acte, opere literare și artistice; și s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv, autentic.
2. în ~ = în formă primară, neimitat, necopiat; netradus.
3. spus pentru prima dată de cineva, care aparține în întregime cuiva; nou, inedit.
4. (despre artiști, scriitori etc.) care creează ceva cu totul nou, personal.
5. (și s. m. f.) ieșit din comun, neobișnuit; extravagant, bizar; excentric.

originalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. originalité)

1. însușirea de a fi original (2); fel particular de a fi.
2. atitudine originală; ciudățenie, extravaganță.

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.

altogravură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. altogravura)

1. reproducere după originale de artă cu clișee metalice pantografice, gravate de mână sau în acvaforte.

antigraf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. antigraphum, gr. antigraphon)

1. copie manuscrisă de pe un original.

arhetip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archétype, lat. archetypum)

1. (fil.; la Platon) modelul prim, inițial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale.
2. fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis și în mituri.
3. tip originar, prim.
4. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri.

autentic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. authentique, lat. authenticus)

1. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut.
2. (despre acte) întocmit cu toate formele legale.

autenticitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. authenticité)

1. faptul, calitatea de a fi autentic; originalitate.
2. calitatea a ceea ce nu poate fi contestat.
3. (antonim) inautenticitate.