Parte de vorbire: s.
Origine: (/I.L./ Caragiale + -ism)
1. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalităţii inimitabile, ca şi proza de umor şi satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau muşcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice şi de familie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigonisme)
1. atitudine, manifestare de epigon (2), care presupune pastişarea, absenţa originalităţii, a capacităţii creatoare, a spiritului novator.
2. (biol.) manifestare a unei variaţii precoce care nu apare decât la descendenţi.