creație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. création, lat. creatio)

1. acțiunea de a crea; produs al muncii creatoare; lucru, operă creată.
2. interpretare originală, reușită a unui rol într-o piesă sau într-un film.
3. totalitatea ființelor create de către Dumnezeu; univers.

incas, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inca)

1. s. m. f. amerindian din imperiul întemeiat în aria geografică a Anzilor Centrali (Peru, Bolivia etc.) care au creat o originală cultură materială și spirituală.
2. adj. care aparține incașilor.

monitoring

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. monitoring)

1. (med.) ansamblu de metode de supraveghere, control și analiză imediată a datelor psihopatologice; monitorizare.
2. supraveghere sau observare continuă sau regulată a unui mediu sau a unor persoane pentru a detecta semnale, mișcări sau schimbări de stare sau de calitate.
3. dispozitiv care permite, într-un amplificator, a compara înregistrarea pe magnetofon cu cea originală.

neoplatonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néo-platonisme)

1. doctrină filozofică care, reunind într-o viziune originală idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental, proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic.

operă 1

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat., /3/ it. opera)

1. acțiune, lucrare, faptă, lucru.
2. lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, științei etc.
3. totalitatea lucrărilor unui scriitor, om de știință, artist etc.
4. muncă, treabă, acțiune.
5. a pune în ~ = a pune în aplicare ceva.
6. (mar.) ~ vie = parte a corpului unei nave sub linia de plutire; carenă; ~ moartă = parte a corpului navei de deasupra liniei de plutire.

originalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. originalité)

1. însușirea de a fi original (2); fel particular de a fi.
2. atitudine originală; ciudățenie, extravaganță.