Dictionar

originar

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. originaire, lat. originarius)

1. care își are obârșia în.
2. în forma de la început, de origine; inițial.
 

originar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT originarius
2. FR originaire
3. EN native
4. DE original; ursprünglich
5. RU происходящий
6. HU eredő, származó
 

aborigen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băștinaș, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
3. (antonime) alogen, străin.
 

afrikander

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. afrikander)

1. individ de origine albă olandeză din Africa de Sud, din buri.
2. rasă de taurine cu cocoașă, originară din Africa de Sud.
 

agavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agave)

1. plantă ornamentală, originară din Mexic, din ale cărei frunze se extrag fibre textile.
 
 
 

ananas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. ananas)

1. plantă erbacee originară din America tropicală, cu fructe mari, cărnoase.