Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabe, lat. arabus)
1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat şi din nordul Africii.
2. adj. care aparţine arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane şi bizantine, cu influenţe ale tradiţiei locale, prezentând în construcţii (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric şi floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numeraţie zecimal.
4. (despre cai) care aparţine unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bantam)
1. rasă de găini pitice, originare din insula Java.
2. (box) categoria „cocoş” (boxeri cu o greutate între 51 şi 54 kg).
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (germ. europid, Europide)
1. (om) care aparține populațiilor originare din Europa; europoid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hélianthe)
1. gen de plante floricole, anuale sau perene, originare din America, cu tulpini, frunze şi flori asemănătoare florii-soarelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Lektion, lat. lectio)
1. fiecare dintre formele în care se prezintă textul unui autor în diferite manuscrise sau ediţii; fel de a citi (un pasaj dintr-un text) pentru stabilirea versiunii originare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. nard, lat. nardus, gr. nardos)
1. nume dat unor specii de plante originare din regiunea munților Himalaia; (spec.) plantă cu rădăcina scurtă, groasă, fibroasă și foarte aromată, cu flori roșii-purpurii.
2. esență parfumată din rădăcina de nard.