Dictionar

Rezultate principale (Origine.):

Origine

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. origo, -ginis, fr. origine)

1. început, provenienţă; izvor, obârşie.

2. apartenenţă prin naştere la o anumită familie, la un grup social, o naţiune etc.

3. etimologie (a unui cuvânt).

4. (mat.) punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte.


Origine

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT origo

2. FR origine

3. EN origin

4. DE Ursprung; Entstehung; Abstammung; Herkunft

5. RU происхождение

6. HU eredet, keletkezés, származás


Rezultate secundare (Origine.):

Ab origine

Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. ab origine)

1. de la origine.


Ab origine

Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. ab origine)

1. de la origine.


Abscisă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.

2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.


Acaustobiolit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acaustobiolite)

1. (geol.) rocă sedimentară de origine organică care nu arde (necombustibilă).


Aerogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérogène)

1. produs prin intermediul aerului atmosferic.

2. de origine respiratorie.

3. (despre bacterii) care descompune substanţe solide sau lichide în suprafeţe gazoase.


Afgan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afghan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.

2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.

3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.


Afrikaans

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afrikaans)

1. limbă de origine olandeză, vorbită de afrikanderi.